În Metoda Elementelor Finite bazată pe Componente (CBFEM), șurubul cu comportamentul său la întindere, forfecare și presiune pe gaură este componenta descrisă prin arcuri neliniare dependente. Șurubul la întindere este descris printr-un arc cu rigiditatea axială inițială, rezistența de calcul, inițializarea curgerii și capacitatea de deformație. Rigiditatea axială inițială este derivată analitic conform ghidului VDI2230.
Doar forța de compresiune este transferată de la tija șurubului la placă în gaura șurubului. Aceasta este modelată prin legături de interpolare între nodurile tijei și nodurile de pe marginea găurii. Rigiditatea la deformație a elementului de tip placă subțire care modelează plăcile distribuie forțele între șuruburi și simulează rezemarea adecvată a plăcii. Găurile pentru șuruburi sunt considerate standard (implicit) sau ovalizate (poate fi setat în editorul de plăci). Șuruburile în găuri standard pot transfera forța de forfecare în toate direcțiile, șuruburile în găuri ovalizate au o direcție exclusă și se pot deplasa liber în această direcție selectată. Interacțiunea dintre forța axială și forța de forfecare poate fi introdusă direct în modelul de analiză. Distribuția forțelor reflectă mai bine realitatea (a se vedea diagrama anexată). Șuruburile cu o forță de întindere mare preiau o forță de forfecare mai mică și invers.
Puteți citi mai multe despre șuruburi sau despre metoda CBFEM în documentul nostru Fundamente Teoretice.
