Proiectarea la capacitate utilizează aceeași procedură ca în EC, datorită lipsei prescripțiilor în codurile rusești.
Obiectivul proiectării la capacitate este de a confirma că o clădire prezintă un comportament ductil controlat, pentru a evita prăbușirea în cazul unui cutremur de nivel de proiectare. Se așteaptă ca articulația plastică să apară în elementul disipativ, iar toate elementele non-disipative ale îmbinării trebuie să fie capabile să transfere în siguranță forțele datorate curgerii în elementul disipativ. Elementul disipativ este de obicei o grindă într-un cadru cu noduri rigide, dar poate fi și, de exemplu, o placă de capăt. Factorul de serviciu nu se aplică elementelor disipative. Două coeficiente sunt atribuite elementului disipativ:
- γov – factor de suprarezistență – EN 1998-1, Cl. 6.2; valoarea recomandată este γov = 1,25; editabil în materiale
- γsh – factor de ecruisare; valorile recomandate sunt γsh = 1,2 pentru grinda din cadrul cu noduri rigide, γsh = 1,0 în celelalte cazuri; editabil în operație
Diagrama materialului este modificată conform figurii următoare:
Rezistența sporită a elementului disipativ permite introducerea încărcărilor care determină apariția articulației plastice în elementul disipativ. În cazul unui cadru cu noduri rigide și al grinzii ca element disipativ, grinda trebuie încărcată cu My,Ed = γovγshfyWpl,y și forța tăietoare corespunzătoare Vz,Ed = –2 My,Ed / Lh, unde:
- fy – rezistența caracteristică la curgere
- Wpl,y – modulul de rezistență plastic al secțiunii
- Lh – distanța dintre articulațiile plastice de pe grindă
În cazul unei îmbinări asimetrice, grinda trebuie încărcată atât cu momente încovoietoare pozitive, cât și negative, și cu forțele tăietoare corespunzătoare.
Plăcile elementelor disipative sunt excluse din verificarea conform codului.
