1 Proiect nou
Rulați IDEA StatiCa Connection. Totul începe pe fila Steel.
Păstrați setările implicite pentru topologia ancorajului și intrați în aplicație.
2 Proiectare
După crearea soluției din șablon, pentru a muta fundația la margine, trebuie să descompunem șablonul în operații separate.
Să ajustăm placa de bază și să setăm transferul forței tăietoare ca Friction.
Notă: Începând cu versiunea 24.1, IDEA StatiCa Detail nu mai este în BETA pentru calculul 3D al ancorajelor. Cu această versiune nouă, forfecarea poate fi transferată și prin ancore, pivoți de forfecare și frecare.
Introduceți eforturile secționale pentru un ancoraj solicitat biaxial. Eforturile secționale produc tensiuni de compresiune la contactul dintre teren și blocul de beton. În mod implicit, se consideră că blocul de beton este fisurat.
3 Verificare
Treceți la fila Check și apăsați Calculate. Verificarea conform codului evidențiază modul de cedare al ancorelor. Să-l analizăm mai în detaliu.
Să analizăm posibilele moduri de cedare la întindere, forfecare și interacțiunea dintre acestea conform EN 1992-4.
Vă rugăm să consultați verificarea detaliată a ancorelor, deoarece pe prima pagină apare o neconformitate. Aceasta vă informează despre verificările conform codului pe care trebuie să le efectuați manual sau prin alte metode, deoarece nu sunt incluse în IDEA StatiCa Connection. Se recomandă să luați măsurile necesare pentru a rezolva această problemă.
Din cauza nesatisfacerii verificării ancorelor:
- Problema este cauzată de rezistența la cedarea prin smulgerea conului de beton a ancorelor solicitate la întindere și forfecare
- Această problemă poate fi rezolvată ușor în IDEA StatiCa Detail, bazat pe metoda 3D CSFM. Aceasta vă ajută să depășiți limitările modelului de blocuri de beton simplu fisurat din IDEA StatiCa Connection.
4 Export
Aplicația dezvoltată intern IDEA StatiCa Connection dispune acum de o legătură BIM puternică către Detail, care permite proiectarea și verificarea blocurilor de beton armat pentru mai multe combinații.
Condiții prealabile pentru export:
- Modelul trebuie să fie precalculat, iar rezultatele să fie incluse
Mergeți la fila Check -> RC check -> Save.
Exportul este permis numai pentru topologia de ancoraj. Exportul permite transferul următoarelor elemente:
- Blocul de beton
- Ancorele
- Placa de bază
- Încărcările
Informații și parametri suplimentari, setați conform setărilor corespunzătoare din Connection:
- Transferul forfecării (prin ancore, pivoți de forfecare și frecare)
- Materialul
- Tipul ancorajului: ancore post-instalate (adezive) / turnate in situ
- Tipul de ancoraj la capăt: placă tip șaibă / dreaptă / cu cârlig / dorn cu cap
- Coeficientul de frecare
Șabloane de armare
După export, proiectul Detail se va deschide automat. Vi se va oferi posibilitatea de a aplica imediat șabloane de armare. În acest mod, puteți arma rapid blocuri de beton simple și economisi timp. Șabloanele pot fi create, salvate, partajate cu colegii etc. Pentru demonstrația din acest tutorial, vom introduce armătura de la zero, așa că apăsați butonul Close pentru a continua.
5 Proiectare
Această secțiune vă permite să modificați elementele (Members), reazemele (Supports), încărcările și combinațiile (Loads&Combinations) și ansamblul de armare (Rebar assembly).
Reazem
Terenul are o anumită rigiditate, care trebuie luată în considerare pentru un calcul precis. Opțiunea Surface Support permite rigiditate în toate cele trei direcții și este setată în mod implicit inactivă la întindere (neliniaritate de contur).
- Fiți atenți la ipotezele făcute privind condițiile de margine. În cazul neliniarității, dacă momentele sunt destul de mari, reazemul blocului de beton aflat la întindere se poate răsturna în timpul analizei, provocând rotiri mari. Acest lucru poate duce la un model divergent din cauza mișcării corpului flexibil.
Dispozitive de transfer
Ancorele sunt preluate din IDEA StatiCa Connection. Pot fi selectate două tipuri de ancore.
Ancore turnate in situ:
- Ancore pre-instalate, cu proprietăți de aderență predefinite în funcție de tipul selectat (armătură, ancoră cu placă tip șaibă sau dorn cu cap)
Ancore post-instalate (adezive):
- Ancore post-instalate (chimice), cu opțiunea de a personaliza rezistența de aderență în funcție de rezistența de aderență reală.
Acordați atenție setării corecte a opțiunii Interconnection with a base plate. În cazul importului fundației din aplicația Connection, opțiunea Transfer of axial forces trebuie să fie OFF, iar opțiunea Transfer of shear trebuie să fie ON. Motivul este că ancorele sunt încărcate direct de forțe.
Dacă ați proiecta o fundație de la zero în aplicația Detail, ambele opțiuni ar fi ON. La transferul forfecării prin ancore, utilizatorul trebuie să stabilească ce ancore vor prelua forța tăietoare și să bifeze caseta corespunzătoare. Acest lucru este conform cu cerințele EN, care specifică faptul că forfecarea trebuie atribuită numai ancorelor eficiente pentru verificarea cedării marginii betonului.
Armături
Setați acoperirea cu beton la 40 mm, valoare care va fi utilizată ca valoare implicită pentru armătură.
Selectați Rebar-Assembly(1)-->Group of the bars 3D(2) și completați Diameter, Properties și Geometry(3).
Copiați operația și modificați Surface. Toate celelalte opțiuni se păstrează.
Copiați operația și modificați opțiunile de mai jos.
Introduceți barele verticale utilizând opțiunea On surface, cu setările de mai jos.
Încărcări și combinații
Combinațiile sunt preluate din IDEA StatiCa Connection. Toate consecințele importului sunt descrise în detaliu în - Importul ancorajului din Connection în Detail.
Să creăm greutatea proprie:
Creați o combinație cu greutatea proprie și adăugați coeficientul pentru greutatea proprie = 1,35 conform codurilor
EN 1991-1-1
6 Verificare
Înainte de a rula analiza, vă recomandăm insistent să modificați multiplicatorul rețelei la două sau trei, pentru a accelera calculul. Acest pas nu este obligatoriu, dar poate reduce timpul de calcul și poate ajuta la detectarea problemelor de divergență. Dacă totul funcționează fără probleme, puteți reveni la un multiplicator egal cu unu.
Rezultate
Tensiunea principală echivalentă
Tensiunea principală echivalentă (EPS) din beton se determină pe baza comportării volumetrice a blocului de beton. Zonele cele mai solicitate sunt identificate și evidențiate. Pentru a evalua efectul de confinare, în comparație cu compresiunea uniaxială, tensiunea echivalentă se calculează cu ajutorul factorului kappa. Mai multe informații despre tensiunea principală echivalentă se găsesc în acest articol din fundamentele teoretice.
Tensiunea în barele de armătură
În timpul verificării ancorajului, este esențial de remarcat că ancora de lângă colț are gradul de utilizare maxim.
La afișarea gradului de utilizare al armăturii, utilizatorul poate vedea clar care armătură contribuie la transferul încărcării și la prevenirea cedării prin smulgerea conului de beton.
Ancoraj
Verificați încă o dată setările Anchorage și activați opțiunea Total Force in Anchors. Forțele din ancore pot varia ușor din cauza abordărilor de calcul diferite pentru blocul de beton. Diferențele nu sunt însă semnificative.
Deformații
Treceți la Auxiliary și activați opțiunea Deformation.
Nu este necesară o verificare a deformațiilor pentru SLU, dar se recomandă insistent verificarea deformațiilor după analiză, pentru a vă asigura că modelul nu prezintă deformații mari, rotiri mari sau elemente finite deteriorate. Aceasta oferă o imagine de ansamblu asupra rezultatelor analizei și ajută la identificarea eventualelor probleme apărute în timpul analizei.
7 Raport
În final, mergeți la Report Preview/Print. IDEA StatiCa oferă un raport complet personalizabil, care poate fi tipărit sau salvat într-un format editabil.
Ați verificat întregul calcul al îmbinării conform codurilor EN 1993-1-8 și EN 1992-4. Partea metalică a fost verificată în IDEA StatiCa Connection, iar blocul de beton a fost verificat conform codului în IDEA StatiCa Connection și Detail.
