Analiza se poate opri și din cauza unei singularități - citiți mai multe despre singularități în Ce este avertizarea de singularitate.
Oprire la deformația limită
În Setările proiectului există o opțiune pentru activarea funcției Oprire la deformația limită. Dacă aceasta este activată, analiza se oprește atunci când este atinsă capacitatea oricărei părți a îmbinării (de exemplu, o placă, o sudură etc.). Dacă îmbinarea este suprasolicitată, analiza se oprește înainte ca încărcările introduse să fie aplicate în totalitate, iar procentul efectiv de încărcare utilizat este afișat.
Pentru a vedea imaginea completă, accesați Setarea codului și debifați Oprire la deformația limită - programul va rula acum 100% din încărcări.
Rost prea complex
Atunci când modelul rostului este foarte complex, capacitatea implicită a analizei cu elemente finite poate să nu fie suficientă, ceea ce duce la oprirea analizei la 0%. În acest caz, capacitatea de calcul poate fi ajustată pentru a permite finalizarea analizei.
În Setările proiectului, măriți valoarea Numărului de iterații ale analizei de la valoarea implicită 25 la o valoare mai mare (de exemplu, 50) și valoarea Numărului de iterații divergente de la valoarea implicită 3 la o valoare mai mare (de exemplu, 5). Aceasta crește capacitatea de calcul, dar duce și la un timp de calcul mai lung.
Model de analiză instabil al prinderilor prin frecare
Modelul CBFEM din IDEA StatiCa nu poate calcula și verifica direct conform codului frecarea dintre plăci atunci când se modelează o îmbinare bazată pe frecare și pe șuruburi pretensionate, cum ar fi o îmbinare cu prindere.
Într-o astfel de îmbinare, în care se aplică doar forță de întindere/compresiune, transferată prin contact (doar compresiune), se generează o mică forță de forfecare cauzată de efectul de pârghie. Deoarece frecarea nu este luată în considerare și, prin urmare, forța de forfecare nu este transferată, modelul este instabil.
În acest caz, este necesară adăugarea unei suduri „auxiliare” pentru a prelua mica forță de forfecare. Pentru aceasta se poate utiliza o Sudură parțială cu Decalaj. Analiza poate fi apoi finalizată, iar influența sudurii auxiliare asupra comportamentului modelului este neglijabilă.
Proprietățile materialului sunt setate la 0
Dacă o proprietate a materialului este completată cu 0 (zero) sau cu o altă valoare inacceptabilă, iar acest material este utilizat în proiect, modelul cu elemente finite nu poate fi calculat, iar analiza se oprește la 0%. Aceasta poate fi o proprietate a unei secțiuni transversale, a materialului din oțel, a clasei șuruburilor etc.
Parametrii materialului pot fi editați în fila Materiale sau pot fi importați eventual cu valoarea 0 printr-o legătură BIM sau printr-un fișier CSV (baza de date MPRL).
Eșecul analizei din cauza direcției neconstrânse în găurile alungite
În IDEA StatiCa Connection, șuruburile din găurile alungite exclud rezistența de-a lungul axei alungirii, permițând mișcarea liberă în acea direcție. Dacă o componentă a încărcării sau a reacțiunii acționează de-a lungul alungirii fără o constrângere clară, analiza nu reușește să convergă.
Pentru a remedia acest lucru, modelați îmbinarea ca îmbinare prin frecare cu șuruburi pretensionate, setând Transferul forței de forfecare la Frecare (în funcție de codurile de proiectare, acest lucru este posibil doar pentru șuruburile de înaltă rezistență adecvate pentru pretensionare).
Alternativ, deoarece rostul fizic permite doar o plajă limitată de mișcare, puteți modela șuruburile utilizând găuri circulare standard dacă comportamentul de eliberare al găurilor alungite nu este necesar în mod intenționat pentru modelul dumneavoastră de calcul. În acest caz, rețineți că găurile alungite reduc capacitatea îmbinării la forfecare conform majorității codurilor de proiectare (de exemplu, Eurocode, AISC). Deoarece găurile standard nu declanșează automat în program aceste reduceri specifice codului, trebuie să verificați manual și separat capacitatea redusă la forfecare.
Pierderea stabilității secțiunii tubulare în timpul analizei geometric neliniare (GMNA)
GMNA înseamnă analiză geometric neliniară avansată, care oferă rezultate mai precise pentru modelele cu elemente având în principal secțiuni tubulare. Implicit, solverul GMNA este utilizat doar atunci când elementul portant este o secțiune tubulară. Analiza GMNA poate fi activată/dezactivată în Setările proiectului.
Când îmbinarea este suprasolicitată, secțiunile tubulare își pot pierde stabilitatea, ceea ce duce la întreruperea analizei la procentul curent de încărcări aplicate.
Prin dezactivarea opțiunii GMNA din Setările proiectului, analiza se finalizează la 100%, evidențiind cedarea secțiunii tubulare și a altor părți ale îmbinării.
Dezaliniarea elementelor finite ale secțiunilor tubulare circulare
În Connection, elementele CHS sunt modelate utilizând elemente plane de tip shell, care uneori nu coincid cu alte linii ale plasei. Acest lucru se întâmplă în special atunci când este conectat un element perpendicular sau când se utilizează operația Tăiere (prin metoda Tăiere în unghi) pentru a tăia și suda elemente cu secțiuni tubulare circulare.
În cazul tăierii secțiunilor tubulare, modificarea valorii α - Rotație a unuia dintre elementele conectate ajută la alinierea elementelor, astfel încât să se poată crea sudura cap la cap. Sudura cap la cap este reprezentată de o linie galbenă, vizibilă atunci când vizualizarea 3D este comutată în modul transparent.
O soluție alternativă pentru elementul perpendicular conectat este schimbarea secțiunii transversale cu o secțiune tubulară Poligon regulat din baza de date a profilelor formate la rece, cu un număr mare de vârfuri. Elementele prea subțiri din segmentele de arc pot cauza acum probleme, dar acestea pot fi rezolvate ușor prin editarea Setărilor proiectului așa cum este descris în paragraful următor.
Elemente finite prea subțiri în segmentele de arc ale elementului tubular poligonal
Atunci când se modelează elemente cu secțiuni tubulare circulare definite ca poligoane, în unele cazuri calculul se poate opri la 0% din cauza raportului de aspect al elementelor finite de tip shell din segmentele de arc ale elementului tubular poligonal.
În aceste cazuri, în Setările proiectului – Calcul – Model, reduceți valoarea Diviziunii arcului elementului tubular dreptunghiular de la valoarea implicită 3 la o valoare mai mică (de exemplu, 1). Această modificare schimbă raportul de aspect al elementelor finite de tip shell din segmentele de arc ale elementului tubular poligonal.
Pentru a preveni generarea elementelor finite de tip shell în segmentele de arc ale unui element tubular poligonal, utilizatorul poate, alternativ, să reducă raza interioară a pliului la valoarea de 1 mm la definirea secțiunii tubulare circulare ca poligon (selectați elementul relevant în arborele Elemente, în fereastra Proprietăți editați Secțiunea transversală și setați Raza interioară a pliului la 1 mm).
Deformația depășește 1 m
În rezultatele generale este afișat un mesaj de avertizare atunci când sunt detectate deplasări mari, chiar dacă toate verificările conform codului sunt formal îndeplinite. Aceste deformații apar de obicei în partea invizibilă a elementelor încărcate, numită Superelemente condensate.
În acest caz, este important să analizați modelul deformat și să evaluați corectitudinea comportamentului modelului îmbinării. Accesați fila Verificare și activați afișarea Deformației plastice, a Plasei și a formei Deformate, apoi utilizați scara pentru a inspecta modelul în scena 3D.
După aceea, modificați, dacă este cazul, setările modelului, verificați încărcările în echilibru sau modificați soluția de proiectare.
Citiți mai multe despre problemele legate de analiză în articolele de blog De ce a eșuat validarea? și Depanarea modelelor IDEA StatiCa Connection.
