Pentru a modela majoritatea situațiilor din timpul procesului de construcție, în CSFM sunt disponibile numeroase tipuri de reazeme (Fig. 7) și de componente utilizate pentru transferul încărcărilor (Fig. 8).
Reazeme
Reazemul punctual poate fi modelat în mai multe moduri, astfel încât tensiunile să nu fie localizate într-un singur punct, ci distribuite pe o suprafață mai mare. Prima opțiune este reazemul punctual distribuit (Fig. 7a), care distribuie uniform încărcarea de pe marginea elementului pe lățimea specificată.
Reazemul tip patch (Fig. 7d), pe de altă parte, poate fi plasat numai în interiorul unui volum de beton, cu o rază efectivă definită. Acesta este apoi conectat prin elemente rigide la nodurile plasei de armătură din interiorul acestei raze. Prin urmare, este necesar să se definească o carcasă de armare în jurul reazemului tip patch.
Pentru modelarea mai precisă a unor scenarii reale, există alte două opțiuni pentru reazemul punctual. În primul rând, există reazemul punctual cu placă de reazem, cu lățime și grosime definite (Fig. 7b). Materialul plăcii de reazem poate fi specificat, iar întreaga placă de reazem este discretizată independent. În al doilea rând, este disponibil reazemul suspendat (Fig. 7e), care poate fi utilizat pentru modelarea ancorelor de ridicare sau a dornurilor de ridicare.
Reazemul liniar (Fig. 7c) poate fi definit pe o margine (prin specificarea lungimii sale) sau în interiorul unui element (printr-o polilinie). De asemenea, este posibil să se specifice rigiditatea și/sau comportamentul neliniar al acestuia (reazem la compresiune/întindere sau numai la compresiune).
- Citiți descrieri detaliate în Tipuri de reazeme în IDEA StatiCa Detail
Componente de transmitere a încărcărilor
Introducerea încărcărilor în structură poate fi, de asemenea, modelată în mai multe moduri. Pentru încărcările punctuale, se poate utiliza o placă de reazem (Fig. 8a), în mod similar reazemului punctual, care distribuie încărcarea concentrată pe o suprafață mai mare datorită unei plăci de oțel cu lățime și grosime definite.
Încărcarea punctuală poate fi aplicată fie direct pe suprafața structurii, cu o rază de acțiune definită (încărcarea este aplicată elementelor de beton), fie printr-un dispozitiv special de transmitere numit încărcare tip patch (Fig. 8b și Fig. 9). Încărcarea tip patch permite transmiterea încărcării direct către armătura definită, situată în interiorul razei efective. Pentru a asigura funcționarea corectă a încărcării tip patch, este necesar să se definească (în proprietățile armăturii) un grup de bare de armătură care vor fi interconectate cu încărcarea. Atunci când armătura interconectată nu este definită, mecanismul de transfer al încărcării este același ca în cazul încărcării punctuale plasate pe suprafața unui element, iar încărcarea este transferată prin constrângeri către elementele de beton, nu direct către armătură.
Ancorele de ridicare sau dornurile de ridicare pot fi modelate printr-o încărcare suspendată (Fig. 8c). Utilizatorul poate folosi o suprafață încărcată parțial (Fig. 8d), care permite creșterea capacității portante a betonului la compresiune conform Eurocode (nu este posibil să se utilizeze acest tip de componentă de transmitere a încărcării atunci când este setat ACI). Structura poate fi încărcată, de asemenea, cu încărcări liniare pe margini, prin polilinie generală sau prin încărcări de suprafață. Aplicația Detail poate lua în considerare automat greutatea proprie în analiză.
